47 Ronin 2013 sau splendidele ratări

47 Ronin. 

In preambul, am vazut vara asta la MNAR expozitia Imagini ale lumii trecătoare: Războinici şi poeţi, actori şi femei frumoase. Gravuri de Utagawa Kuniyoshi. Asteptarea a fost lunga – pana pe 2 ianuarie – pentru a vedea si ilustrarea hollywoodiana a legendei celor 47 de samurai “fara stapan”.

Imaginea, punerea in scena, costumele, distributia japoneza – subliniez japoneza –, “tablourile”, cireşii în floare - au fost la superlativ. Stampe in miscare. Este cu siguranta un film care mi-a facut multa placere sa-l vad si pe care il voi revedea de mai multe ori, asa cum mi-e obiceiul sa fac, atunci cand imi plac senzatiile pe care mi le ofera. Nu insa fara luciditate J

Scenaristii americani, cu siguranta la ideea neinspirata a regizorului sau producatorului, au fixat motivul intrigii in punerea sub vraja a Lordului Asano Naganori care numai din acest simplu motiv (provocat, fabricat si deci, exterior) alege sa atace pe timpul noptii “un oaspete neinarmat”. Victima a vrajii, Lordul Asano este agentul unei ofense impardonabile la adresa Shogun-ului in cinstea caruia toti subiectii de care vorbesc se aflau, in acea noapte, sub acelasi acoperis. Complicat? Abia incepe J

Interventie scenaristica ce trimite intriga intr-o zona foarte lejera si superficiala. Fara problematica, fara dileme. Fara continut. Pe Lordul Asano l-au apucat pandaliile intr-o noapte cu luna plina si a inceput sa-si atace oaspetii in timp ce dormeau… lame, lame de tot… nu stiu de ce nu au iesit deja japonezii pe strazi sa protesteze. Dar tot eu stiu de ce… pentru ca nu-si mai aduc aminte traditia. Nu o mai cunosc si iata-i la dispozitia “marketing-ului” american care serveste lumii acum o poveste fabricata.

Realitatea istorica este aceea ca Lordul Asano Naganori a atacat fatis - fara sa fie orbit de niciun fel de vraja -  un oficial al curtii Shogun-ului, Kira Yoshinaka, pe motivul clar ca acesta pretindea mita si cadouri (pretenţii dublate de o atitudine aroganta) in schimbul serviciilor cu care era investit la curtea Shogun-ul si care erau in datoria lui sa le ofere gratuit oaspetilor curtii, deci inclusiv Lordului Asano, un practicant fidel al strictei morale confucianiste. Un aparator al doctrinei, un moralist contra unui corupt, deci.

Ce mare subiect pe care se putea contrui o mare poveste. Si mai ales, o mare lectie. Pe care evident, americanii o ocolesc, o evita, sunt autisti in a o primi si a o oferi lumii prin aceasta productie. Sa inteleg ca americanii au rezolvat problema mitei in administratia americana? Ok, dar atunci de ce sunt egoisti si nu lasa lectia asta sa ajunga la cei care inca mai au probleme la acest nivel? …

Ducand intriga in zona vrajitoriei, va dati seama ca s-a ratat valoarea educativa a punerii in scena, s-a ratat recuperarea unor valori traditionale foarte sanatoase - ce este etic este si sanatos, pe termen lung (e dovedita chestia…), pentru orice sistem politic si administrativ. Intelepciunea nu-i este nici conturata, nici transmisa, nici receptata. Esec pe toata linia :)) 47 Ronin 2013 se indeparteaza flagrant de semnificatia curata, adevarata, a evenimentului care a dus la sacrificiul celor 47 de samurai.

Ca esecul cinematografic sa fie complet, in final filmului, Shogun-ul considera ca actiunea celor 47 de Ronini care are ca rezultat uciderea Lordului Kira este una conforma cu codul etic Bushido. Nimic mai adevarat. O actiune Bushido ar fi fost aceea de raspuns imediat, direct, al samurailor pentru apararea onoarei Lordului Asano. Adica imediat dupa ce acesta si-a facut sepukku la cererea expresa a Shogun-ului. Actiunea in forta a samurailor lui Asano, la un an de la moartea acestuia, este considerata - in perspectiva Bushido -  tardiva si ineficienta (ne-recuperatoare in sens traditional) – in Bushido nu este importanta uciderea adversarului ci raspunsul/reactia prompta, rapida, plina de curaj si determinata la actiunea acestuia. Adica reactia de corectare, nu de eliminare J

Deci tot istoric si tot adevarat, legenda celor 47 de Ronini este o frumoasa poveste de razbunare dar nu o poveste Bushido. Ca si a filmului despre care vorbim J

Dupa cum spuneam, cu siguranta o sa-l revad de cateva ori cel putin J, are o poetica splendida a imaginilor, insa tinand aproape consideratiile de mai sus. Il apreciez pe Keanu Reeves, dar a fost total nepotrivit pentru acest film - sunt sigura ca a fost ales din motive de marketing – pentru ca este mereu stangaci, nesigur, out of place.. (chiar daca trebuie sa faca rolul “corciturii”). 

In film veti recunoaste minunatii actori japonezi: Tadanobu Asano care l-a intruchipat magistral pe Genghis Khan in Mongol (2007, regia Sergey Bodrov), acum in rolul Lordului Kira, şi pe Hiroyuki Sanada, pe care l-am descoperit acum cativa ani in The Twilight Samurai (2002, regia Yoji Yamada), acum in rolul lui Oishi Kuranosuke.

Si inca ceva. Nu-i poate nimeni opri pe americani sa faca filme cu tematica japoneza? Sa-i lase pe ei, ca le fac muuuult mai bine =)))

P.S. Desigur exista si bile albe. Foarte albe. Le asez in totalitate in contul "japonez". De exemplu scena obtinerii sabiilor cu care vor duce lupta finala cei 47 de Ronini - calugarii cu fruntea la pamant, in fata lui Buddha si la final, fiecare dintre ei avand la crestet o sabie. Fara cuvinte. Ei bine, echipa de marketing a filmului nu a pus in circulatie nicio fotografie cu aceasta scena, in schimb apar intr-o veselie numai imagini cu Keanu Reeves :))