I en l' amor tot és just i necessari

Răpită de mâhnirea pe care ne-o aduce clasă politică şi de exaltarea protestelor din ultimele săptămâni... uit să mai menţionez şi bucuria minunilor care nu întârzie nici ele să apară, învălmăşite, odată cu celelalte. 

Numai una dintre minunile acestea a fost şi magicul concert oferit de HESPERION XXI - LA CAPELLA REIAL DE CATALUNYA, vineri, la Ateneul Român. 

M-a copleşit, ca de fiecare dată, prezenţa lui Jordi Savall. Încerc să definesc ce schimbă apariţia lui într-un spaţiu şi nu prea pot să numesc. Smerenia şi gingăşia cu care se apropie de sunete, de a lui viola da gamba, îmi dă voie să-l asociez numai unei... prezenţe spirituale unice. Forţând, poate, un pic termenii, l-aş putea numi un "sacerdot" al muzicii? Cred că da... Are ceva ce se poate înscrie în linia unei "funcţiuni spirituale" active, în aria muzicii de data asta. 

Singura pată de culoare pe care a afişat-o "sacerdotul" Savall în ţinuta blândă şi sobră de vineri seara, a fost o eşarfă lungă, roşu-burgund. Detaliul m-a trimis direct la rochia superbă purtată de soţia lui, Monserrat Figueras, la un concert pe care l-au susţinut împreună, tot pe scena Ateneului, acum câţiva ani. Era şi ea acolo, cu el. Şi sunt sigură că Jordi Savall a avut grijă să nu lase "eşarfa" asta acasă :).

*Arianna Savall este fiica lui Jordi Savall şi a lui Monserrat Figueras. Iar ce naşte din iubire, tot Iubire creşte şi dăruieşte. Mulţumesc Jordi Savall şi Monserrat Figueras!

Tot en l' amor s' emplena de sentit.
La força renovada d' aquest cor
tan malmenat per la vida, d' on surt
sino del seu immens cabal d' amor?

És, doncs, sols per l' amor que ens creixen roses
als dits i se' ns revelen els misteris;
i en l' amor tot és just i necessari.

Creu en el cos, pertant, i en ell assaja
de perdurar, i fer que tot perduri
dignificant-ho sempre amb amorosa
sol. licitud: així donaràs vida

http://lyricstranslate.com

La doc in vremuri agitate

În ultima vreme tot merg la nişte investigaţii medicale, în urma unor "atacuri migrenoase" cam puternice şi cam dese. Şi, cu ocazia asta, imi dau seama ce oameni interesanţi şi frumoşi sunt neurologii. Sau poate sunt eu norocoasă. Am întâlnit o neuroloagă foarte haioasă, cu un simţ al umorului pe care rar îl întâlnesc la prietenii mei obişnuiţi (no offence, though J). Cred că, în viaţă, indiferent prin ce treci trebuie să nu te iei prea în serios. Şi cred că reţeta asta şi-o aplică şi miss neurolog.

În fine, îmi zice din prima: "Io nu cred că dvs. aveţi buba pe creier, io cred că faceţi atacurile acestea de la stres, muncă în ture şi în mediu tensionat, odihnă pe sponci, oboseală cronică.... ş.a... dar ca să eliminam toate celelalte variante, haideţi să vă fac un EEG/Electroencefalograma.." - "Oookeei", zic.. am învăţat în timp să nu mă opun medicilor, am mare încredere în ei şi mă abadonez total când sunt pe teritoriul lor (si din fericire am avut multe experiente pozitive cu medicii din Ro).

Mi se pun "bigudelele" respective pe cap.. fire peste fire, am senzatii stranii la atingerea electrozilor. încep să mă gândesc la tot felul de tâmpenii şi ajung inevitabil la imaginea mea cu scalpul prăjit de la te miri ce erori tehnice "neprevăzute"... îmi creşte pulsul, înghit în sec de mai multe ori...dar, stai putin, mi-a zis să nu mă mişc! “trebuie să fac ceva..” şi am făcut. Mantre. În mai puţin de un minut am intrat într-o stare profundă de relaxare. apoi meditaţie. din ce în ce mai profundă. care începuse să-mi placă. când mi-a zis că "s-a terminat", aproape că m-a deranjat. La citire totul ok - ritm alfa, simetric, modulat in fusssuri… apoi.. ups!...  unde delta ascutite, “in salve” J … miss neurolog se uită lung şi întrebător la mine, pentru că e “şcolită” la scoala medicinei clasice care îi spune că undele delta inregistrate in stare de veghe sunt considerate “patologice”. şi cum să-i spun că eu am făcut mantre 20 de minute în şir şi că asta acum se vede foaie?!? adevarul e ca nici nu ma asteptasem sa se „vada” negru pe alb, nu mi-a mai stat mintea la asta. vrusesem sa fac putina liniste in minte, pace, frumooos.. desi citisem studii stiintifice cu subiecti supusi analizelor de laborator, in stari profunde de meditatie.. „ufff. ce fac acum?” :)) n-am indraznit sa-i zic atunci dar la urmatoarea intalnire trebuie sa-mi fac curaj sa-i zic, macar asa pentru coroborare date (fara sa excluda unele pe altele):

Cele mai profunde unde din creier sunt undele Delta, foarte lente (mai puţin de 4 cicluri pe secundă), care vin cu o meditaţie profunda. Sunt foarte solide, ca valurile oceanlui, de o putere incredibilă, în calitatea experienţei este solida şi stabila, este foarte dificil de a fi perturbată de conflict, de emotii, de lucruri, care ne sunt contradictorii, de obstacole, de oamenii care ne fac să ne simtim rău şi aşa mai departe. Substanţele care sunt produse numai în această stare de adâncă meditaţie, de exemplu, hormonul de creştere (care, după o anumită vârstă nu mai apar, şi care este important pentru imunitate şi pentru o viaţă în vigoare) şi creşterea nivelurilor de DHEA (hormoni că influenţa actul de umor şi asupra sistemului imunitar); având o frecvenţă extrem de scăzută (0,5-4 Hz), undele delta au cea mai mare amplitudine si joasa frecventa iar prezenţa lor este cel mai adesea asociată cu procesul complet şi amplu al regenerării fizice şi al refacerii ori menţinerii sănătăţii. Delta este starea mintii inconstiente, in care primim informatii care nu sunt accesibile in starea constienta; este starea intuitiei directe, a constiintei profund detasate..

Miss neurolog, ca sa se lamureasca intru totul in privinta undelor mele Delta, a trecut vigilentă la etapa urmatoare: M-a programat, hotarat, la RMN pentru “corelare in context clinico-imagistic”. Bucuria mea! Demult voiam sa fac si investigatia asta, ca sa scap o data pentru totdeauna de toate sfaturile si grijile celor apropiati. Dupa o consultare cu sora in care ne-am amuzat teribil pe faza cu mantrele, m-am dus la RMN decisa să fiu cuminte, să “şed”, nu să şi gândesc (- Mno, ce faci bade? Şezi şi cugeţi? – No! Numa’ şed...). Spre deosebire de EEG, la RMN mi-a plăcut din prima. Pe lângă faptul că începuseră să-mi placă vibraţiile care-mi învăluiau corpul şi capul, ca şi cum mă înfăşura cineva într-un cocon moale de mătase, am simţit cum progresiv încep să “dansez” ritmic în corp şi în afara lui J, odată cu sunetele repetate, calm, ale maşinăriei. Încet-încet, mă prinsese ritmul şi am asociat – pe ne-simţite şi fără să-mi dau seama – singurul ritm exterior care-mi rămăsese ataşat de minte: #unitisalvam #rosiamontana !!! “Fi-r-ar să fie!”, mi-am zis când doamna doctor a venit să mă scoată din cocon şi m-a trezit din protest. “Acum ce scuză mai am?!?” J Şi n-am putut sa-i explic doamnei de ce afişez zâmbetul acela ştrengar, la finalul investigaţiei. 

Azi merg să-mi iau “rezultatele” şi mă gândesc ce-o apărea pe “harta imagistică” atunci când mintea ta şi, de fapt, toată fiinţa ta rosteşte ritmic “Uniţi salvăm Roşia Montana!” 

P.S. am scris in fuga, voi edita textul la intoarcere, acum sunt in mare intarziere :)) voi reveni si asupra titlului. multumesc pentru blandete!

P.S.1. pânza de mai jos a fost pictată cu multă dragoste pentru Roşia Montana şi pentru mine de către prietena mea, Luiza Butaru. trebuia s-o port cumva... la un festival de interpretare muzicală, la Sofia, week-endul ăsta. din motive încă necunoscute mie, festivalul s-a anulat... pesemne, am lucruri mult mai importante de făcut aici, acum, în Bucureşti :) mulţumesc, Luiz drag! Uniti salvăm Roşia Montană!

Romanians are coming and this time they really sing!

Pentru că într-un târziu şi-a dat seama şi primul ministru că ceva nu miroase bine la ICR, mi-am recuperat şi eu o revoltă pe care am avut-o imediat după 15 martie, când la ICR s-a afişat lista cu proiectele considerate neeligibile, şi implict, nefinanţabile de către "onorata", în prezent, instituţie de cultură.

"Corul nostru a participat, aproape an de an, la concursuri, proiecte sau festivaluri internaţionale. Pe oriunde am mers am făcut imagine bună României într-o mai mare măsură decât au reuşit multe programe de promovare guvernamentale. Şi dacă ne luaţi la bani mărunţi veţi vedea cât de grele şi cât de multe ne sunt medaliile.

An de an, ICR ne-a înţeles misiunea şi ne-a sprijinit cu finanţarea sau co-finanţarea proiectelor. Dintr-o dată, anul acesta proiectul nostru nu mai este eligibil. Brusc şi inexplicabil, Fundatia Culturala Sound a depus un proiect care "nu îndeplineşte condiţiile".. actele nu sunt cele care trebuiau să fie.. nu sunt suficiente sau.. nu sunt, dom'le. Ce mai tura-vura! Suntem nişte non-valori care nu meritam suportul ICR. 

Corul Sound îşi propusese să meargă, în iulie, la Festivalul Internaţional Llangollen - International Musical Eisteddfod din Ţara Galiilor, Marea Britanie. Poate şi pentru că în Marea Britanie e nevoie de o schimbare de mentalitate în privinţa românilor. 

Am reuşit să facem asta în Irlanda, în 2005 - când la Sligo, un ziar local titra, încă din 2004, pentru festivalul de anul următor: Romanians are coming and this time they really sing! (povestea e aşa: în 1999, la acelaşi festival s-a înscris un fals cor românesc, care odată ajuns pe aeroportul din Dublin s-a împrăştiat prin toată Irlanda, nici vorbă de participare la festival.. epic, nu?) Am făcut o figura frumoasă în Irlanda, în 2005, şi am salvat ce mai puteam salva din ruşinoasa poveste întâmplată în 1999. 

Şi, revenind la oile noastre - ne alegem întotdeauna proiectele care să aibă un sens reparator, constructiv, educativ, pozitiv pentru imaginea ţării noastre. Care să aducă în lumina lumii valorile autentice româneşti, frumuseţea şi gingăşia culturii noastre tradiţionale. Bineînţeles integrată în patrimoniul universal. Nu am cântat numai româneşte pe unde am mers, ci ne-am amestecat cu străinii şi le-am cântat pe limba lor, am învăţat să-i iubim şi i-am făcut să ne iubească. 

Nu o să uit niciodată lacrimile irlandezilor din catedrala în care am cântat în ultima zi de turneu în Irlanda. După Sfânta Liturghie de duminică, am dat un concert cu piese religioase şi, la final, am cântat o doină de-a noastră. Irlandezii nu ştiau de ce le curg lacrimile pe obraz, dar inima şi sufletul au propriile legi de comunicare.. care (se pare) nu pot fi înţelese de cei care sunt obişnuiţi să lucreze numai cu ştampila.

Şi totuşi vreau să cred că vom ajunge în Marea Britanie şi fără sprijinul ICR. Dacă şi voi consideraţi că merită investit în misiunea pe care o avem, ne puteţi sprijini folosind butonul de donaţii al paginii noastre de facebook (Sound Choir) sau pe site-ul corului http://www.choralsound.ro/en 

Vă mulţumesc şi sper să ne fiţi alături şi în sala de concert, atunci când vom avea din nou bucuria să ne aflăm în faţa publicului nostru."

20 de femei inimoase au lucrat la construirea centrului pilot pentru persoane cu dizabilități ”Casa Mihail”

comunicat

Pentru a susţine şi promova proiectul Casa Mihail

Habitat for Humanity România a organizat evenimentul Women Build

Habitat for Humanity România a organizat prima ediție a evenimentului ”Women Build”. Cu această ocazie 20 de femei curajoase au lucrat pe șantierul Habitat din satul Novaci, judeţul Giurgiu, pentru a ajuta la construirea unui centru pilot pentru persoane cu dizabilități, numit ”Casa Mihail”. Doamnele au lucrat la armătură, la etrieri şi la fundația casei, aceasta fiind în faza de început a construcției.

Proiectul pe care mișcarea ”Women Build” îl sprijină va asigura o locuință pentru 6 persoane cu dizabilități mintale care acum locuiesc în centre rezidenţiale aparţinând DGASPC. Casa va fi complet accesibilizată şi se doreşte a deveni un model de incluziune şi valorizare socială a persoanelor cu dizabilități.

Pentru a promova dreptul persoanelor cu dizabilităţi la o viaţă independentă şi integrată în comunitate, Habitat for Humanity Romania organizează o serie de evenimente sub umbrela Women Build. Această mișcare se adresează tuturor doamnelor şi domnişoarelor care nu se feresc să înlocuiască pantofii cu bocancii, pixul și calculatorul cu ciocanul și care au puterea de a schimba în bine lucrurile din jurul lor.

„Este o experiență unică și mă bucur că am putut, încă o dată, să contribuim nu numai cu cimentul pentru o fundație solidă, dar și cu munca entuziastă a colegilor din companie. Fiecare experiență de voluntariat pe șantierele Habitat for Humanity este o ocazie pentru oamenii din Lafarge România să voluntarieze în beneficiul celor care au nevoie de o casă simplă, decentă şi accesibilă ca preţ. Încurajarea mea pentru toţi cei care vor să se alăture unei cauze care merită este: ”Veniţi alături de noi!”, spune Camelia Săvoiu, CSR&Public Affairs Manager în cadrul Lafarge România.

Până la finalizarea Casei Mihail, vor mai avea loc alte două ediţii ale Women Build: pe 20 iulie şi în august. Înscrierile la aceste evenimente se fac pe site-ul http://www.wb.habitat.ro/.

„Mişcarea Women Build este un concept al Habitat for Humanity International şi a început în anul 1998, iar de atunci până în prezent au fost ridicate 1.600 de case numai cu ajutorul doamnelor şi domnişoarelor care arată că nu se tem de munca fizică şi doresc să-şi ajute semenii în nevoie. Le mulţumim tuturor partenerilor noşti în acest proiect, precum şi doamnelor care s-au alăturat mişcării Women Build şi au demonstrat că oricine poate să devină fundraiser pentru o cauză nobilă”, declară Gabriela Grigori, Director Dezvoltare Resurse şi Comunicare Habitat for Humanity România.

Partenerii proiectului Casa Mihail sunt: Open Society Foundations – Iniţiativa de Sănătate Mintală, PRO ACT SUPORT, Lafarge România, Wienerberger Sisteme de Cărămizi şi Saint Gobain Initiatives Foundation. 

Despre Open Society Foundations - Inițiativa de Sănătate Mintală

În toată lumea, personele marginalizate sau discriminate sunt lipsite adesea de îngrijire medicală sau beneficiază de servicii precare. Open Society Foundations dorește să stabilească politici și practici de sănătate bazate pe modele și promovează incluziunea socială, drepturile omului și justiția. Apără drepturile persoanelor instituționalizate și promovează locuirea în interiorul comunităților ca cetățeni egali cu respect, demnitate, acces la principalele servicii și dreptul de a alege cum să-și trăiască viața.

Despre PRO ACT SUPORT

ProACT este o organizație non-profit având credinţa fermă în potenţialul de dezvoltare al fiinţei umane şi al creării unei societăţi în care fiecare se regăseşte şi contează. Valorile Pro ACT Suport sunt pe cât de simple, pe atât de puternice: încredere, respect faţă de fiinţa umană, credinţa în autodeterminare, justiţie socială, empatie, responsabilitate faţă de generaţiile viitoare. Prin proiectul Casa Mihail, Pro ACT dorește să continue demersul început prin Centrul pilot de incluziune socială - Casa Tufa - de a sprijini persoanele cu dizabilități să devină cetățeni prețuiți de oamenii din jur și contribuabili ai comunității locale.

Despre Habitat for Humanity România

Habitat for Humanity România este o organizaţie non-profit, a cărei misiune este să elimine lipsa de adăpost şi locuirea precară a persoanelor din întreaga lume. La nivel global, Habitat for Humanity a construit şi reabilitat peste 600.000 de locuinţe pentru 3 milioane de persoane din 80 de ţări de pe întreg globul. Habitat for Humanity România a ajutat, până în acest moment, peste 4.000 de familii prin programele desfăşurate în ţară, prin intermediul celor 7 filiale active ale sale din judeţele: Argeş, Bacău, Bihor, Cluj, Dolj, Prahova şi Suceava. În România, Habitat for Humanity România a dezvoltat proiecte diverse pentru grupuri vulnerabile, construind case complet accesibilizate pentru persoane cu multiple dizabilități. În anul 2009, Iniţiativa pentru Sănătate Mintală și Habitat for Humanity România și-au unit pentru prima dată forțele alături de Fundația “Pentru Voi” pentru îmbunătățirea condițiilor de locuire pentru 6 persoane cu dizabilități din Timișoara.

How fragile we are

Duminică, 19 iunie 2011, mă aflam la Cracovia cu Corul SOUND într-o competiţie muzicală corală - CRACOVIA CANTANS. 

Cracovia este un oraş pitoresc, cald, foarte prietenos. Suspect de prietenos. Mă ştiu deja cu o afinitate pentru spaţiul nobiliar catolic polonez dar întâlnirea cu cetatea Cracoviei a fost mai mult decât o simplă.. (re)vedere.

Nu-mi explic de ce mă simt atât de bine în teritorii străine, departe de locurile în care m-am născut, rătăcind prin locuri îndepărtate, pierzându-mă pe străzi pe care n-am mai călcat niciodată şi pe care le simt ca şi cum ar fi ale mele de demult, cunoscute şi răstrăbătute de secole. De multe ori mă pierd în revenie, păşesc pe lespezile străduţelor ca şi cum aş face asta în fiecare zi. Salut vânzătorii, librarii, brutarii şi cofetarii ca şi cum îi cunosc de o viaţă şi trec zilic pe la ei pentru ceva bun sau pentru o vorbă bună. Mă opresc şi beau cafeaua într-o grădină unde se găteşte bine, tradiţional evreieşte, şi promit să revin la cină..

Între timp trebuie să ajung la Gala Laureaţilor. Câştigasem două premii - premiul I la secţiunea Folclor ( şi odată cu asta - voi fi aflat mai târziu - şi statuia Golden Polyhymnia - zeiţa cântului coral), şi premiul al II-lea la secţiunea Coruri Mixte.

După bucuria concertului şi a câştigării premiilor, după ce-am doinit româneşte şi-am răpăit, în final, o Chindie zdravănă, în sala concertului de gală se aşternuse o linişte cuminte. Mulţi colegi dăsuseră năvală spre oraş, ca să devasteze ultimele magazine rămase deschise duminică seara, pentru a procura suveniruri şi, mai ales, provizii strategice cu hrană şi vodkă de cursă lungă (Zubrowka), pentru drumul la întoarcere. Şi cum instinctul de conservare mă părăseşte total din când în când, m-am lăsat şi mai confortabil în scaunul sălii de concerte, bucurându-mă de vibraţia moale a liniştii.

Pe scenă a urcat Koret Ad Libitum din Norvegia care câştigase premiul al II-lea ex aequo, împreună cu noi, la Coruri Mixte şi încă un premiu II la categoria Muzica Sacră. Mi-au plăcut încă de când i-am auzit prima dată - o sonoritate rarefiată aproape, aşa cum e aerul nordic - rece, condensat dar blând după ce te-ai împrietenit cu el, dantelat uneori ca o auroră boreală care-şi caută la nesfârşit contururile. Iar lucrările care valorifică moştenirea lor arhaică, tradiţională, sunt stranii şi fermecătoare, în acelaşi timp. Resimţi energiile primordiale din vastele ţinuturi nordice, imensitatea şi sălbăticia aspră a pădurilor vikinge, balansate în mod armonios (şi salvator) de văzduhurile nelimitate ale orizonturilor scandinave. Corul avea o medie de vârstă mult peste a noastră, însă sunau atât de proaspăt şi adolescentin, că dacă închideai ochii aveai impresia că asculţi un cor de tineri.

Koret Ad Libitum a urcat pe scenă în splendidele costume tradiţionale - fiecare având o poveste aparte, diferită de cea a colegului se scenă, dar rămânând în acelaşi registru stilistic. Cu saboţi, doamnele în fuste largi şi veste multicolore, iar domnii, cu pantaloni treisferturi, foarte şic.

Înaintea ultimei piese prezentate în concert, dirijoarea corului s-a tras într-o margine şi s-a întors spre public, fără ca cei din cor să înceapă retragerea spre culise. Nu am înţeles ce se întâmplă şi am uitat să respir pentru câteva secunde.. până să-mi dau seama ce şi cum, toţi membrii corului s-au orientat drept spre public (de obicei sunt orientaţi în semicerc, cu focus pe dirijor) ca şi cum ar fi vrut să ne privească în ochi pe noi, cei din sală.

Au început să fredoneze ceva, încet, aproape prudent, apoi din ce în ce mai prezent. La refren aveam deja faţa spălată de lacrimi pe care nici nu le simţisem când, cum au pornit.. şi mai ales de unde.. M-am trezit plângând din senin, puternic, abundent. Şi nu am realizat asta decât atunci când mi-am simţit mâinile umede de la "ceva". Nu simţeam niciun fel de apăsare, tristeţe, nelinişte sau încordare. Apa asta vie a ochilor, curgea cu de la sine putere, într-o bucurie şi eliberare aproape străine de mine. O aşa caldă şi puternică expresie a unui răspuns interior mi se mai întâmplase numai o singură dată în viaţă, dar contextele erau profund diferite..

După concert am mers la ei să-i felicit şi să le mulţumesc. Un membru al corului - unul dintre cei mai tineri - mi-a promis că-mi va trimite o înregistrare a piesei, imediat ce ajunge în ţară.

O redau şi eu aici, fiind perfect conştientă că o înregistrare tehnică, electronică, nu va putea reda niciodată baia magică de sunete în care se scaldă cei care cântă împreună cu cei care ascultă cântecul.

http://www.trilulilu.ro/fragile-koret-ad-libitum

Koret Ad Libitum din Norvegia

Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi, ediţia a XXIII-a, se încheie azi cu recviemul românesc Pomenire de Ştefan Niculescu

În perioada 24-31 mai s-a desfăşurat în Bucureşti şi în mai multe oraşe din ţară Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi, ediţia a XXIII-a, însumând zeci de concerte, recitaluri camerale sau spectacole de operă.

Festivalul a debutat sâmbătă, 25 mai, cu opera în două acte şi un prolog O scrisoare pierdută de Dan Dediu, după piesa omonimă a lui Ion Luca Caragiale. De remarcat, de asemenea, şi opera trans-realistă într-un act The Awake Dreamer/ Visătorul trezit de Mihaela Vosganian, prezentată în premieră absolută la Opera Română, precum şi alte concerte de muzică electronică sau spectacole multimedia,concerte simfonice, vocal-simfonice sau camerale susţinute în întreaga ţără.

Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi se încheie vineri, 31 mai, cu un concert al Corului şi Orchestrei Naţionale Radio, sub bagheta dirijorului Tiberiu Soare, concert al cărui program cuprinde Simfonia I de Adrian Iorgulescu, Concertul pentru pian şi orchestră de Zygmunt Krauze, iar în final, recviemul românesc Pomenire de Ştefan Niculescu.

Festivalul SIMN (Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi) este cel mai răsunător eveniment dedicat muzicii noi din România şi are un rol deosebit pentru promovarea celor mai valoroşi compozitori români şi străini, cât şi pentru valorificarea marilor personalităţi româneşti care sunt înscrise în zona muzicii noi.

Ediţia a XXIII-a a Festivalului SIMN şi-a propus o suită foarte variate de evenimente artistice, spectaculoase prin valoarea artistilor participanţi, atât în ceea ce priveşte numele importante de compozitori incluse în programele concertelor, precum şi interpreţii invitaţi în această ediţie a festivalului, mulţi dintre ei vârfuri în muzica românească sau mondială. Prin participarea acestora, Festivalul a reuşit să pună în lumină valoarea indiscutabilă a unui mare număr de lucrări.

Promovarea marilor valori ale creaţiei muzicale româneşti noi în contextul valorilor europene şi universale ale muzicii moderne şi contemporane este un altă ţinţă a Festivalului SIMN 2013. Pe lângă nume ale compozitorilor români confirmaţi deja pe plan internaţional, vor reprezenta creaţia autohtonă, de asemenea, şi cei mai importanţi compozitori ai tinerei generaţi, parte din ei deja prezenţi şi pe plan internaţional. În felul acesta, ediţia actuală va încerca sa evidenţieze valoarea deosebită a muzicii noi româneti în actualul context muzical european. Într-o săptămână de concerte, Festivalul şi-a dorit să aibă un impact în viaţa culturală românească şi să îndeplinească încă o dată rolul de far în cultura muzicală contemporană.

Festivalul SIMN 2013 a inclus 7 zile de concerte desfăşurate în Bucureşti, precum şi o serie de concerte vocal-simfonice, simfonice şi camerale cate au avut loc în mai multe oraşe din ţară, acestea fiind organizate în parteneriat cu principalele instituţii de profil ca Filarmonicile, Universităţile de Artă şi Teatrele Muzicale din Iaşi, Cluj, Arad, Ploieşti, Piteşti, Sibiu, Braşov, Târgu-Mureş, Bacău, Botoşani, Craiova, Galaţi, Timişoara, etc. Ediţia din acest an a găzduit peste 20 de concerte în Bucureşti, de la recitaluri camerale, la opere şi spectacole multimedia.

Mai multe evenimente conexe au fost prilejuite de edţia din acest an, printre care Simpozionul Internaţional “Paul Constantinescu – Constantin Silvestri”, conferinţă susţinută de Zygmunt Krauze o ceremonia de acordare a titlului de Doctor Honoris Causa compozitorului polonez, din partea Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti, lansarea oficială a Centrului de Informare Muzicală din România, miercuri 29 mai, la Sala "Dinu Lipatti" a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, lansări de CD-uri şi cărţi de specialitate.

Despre Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi

Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi s-a născut imediat după Revoluţia din decembrie 1989, ca manifestare plină de entuziasm a libertăţii artiştilor de a se exprima liber, de a scoate la suprafaţă lucrările, ideile pe care până la acel moment nu avuseseră cum să le dezvaluie. Mulţi tineri s-au alăturat acestui entuziasm, unindu-se în grupuri, ansambluri dedicate muzicii noi. S-a deschis la acel moment cea mai importantă poartă pentru România, a muzicii contemporane internaţionale, creându-se oportunităţile de comunicare, schimb cultural, circulaţie a creaţiilor dinspre şi către spaţiul românesc.

Toate generaţiile de muzicieni – compozitori şi interpreţi – s-au implicat în naşterea şi creşterea acestui festival care s-a impus în 22 de ani prin continuitate, stabilitate, valoare şi recunoaştere internaţională.

Organizator: Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România, în parteneriat cu Ministerul Culturii şi Primăria Sectorului 1 Bucureşti, în co-producţie cu Societatea Română de Radiodifuziune.

Mai multe detalii pe www.simn2013.com

Adevărul* există prin claritatea şi moralitatea celor care intră în contact cu el

 (postare recuperată de pe facebook,15 mai 2013)

De sâmbătă am tot simţit lipsa unui inel fin pe care îl purtam din ianuarie pe inelarul drept. 

Pe zi ce trecea, realizând că l-am rătăcit sau l-am pierdut definitiv, am devenit din ce în ce mai neliniştită. Iar agitaţia mi s-a amplificat zilele acestea, în contextul unor evenimente şi aventuri cotidiene în care numai eu sunt în stare sa ajung (cine mă cunoaşte, ştie.. :)) 

Azi, pe la apus, îmi propusei să mă liniştesc cu Surya Namaskara. Şi încet, încet, cu mintea din ce în ce mai relaxată de la culorile vibrante ale oraşului peste care se aşternea violetul apusului şi cu gândurile din ce în ce mai clare de la respiraţia profundă, avusei flash-ul precis cu inelul pe care l-am învârtit, în joacă, între degete, la o cafea, dis-de-dimineaţă, pe care am avut-o cu Mona Prisacariu la The Coffee Shop de pe Moşilor cu Eminescu. 

Îmi încheiai liniştită exerciţiile după care pornii într-un suflet la cafeterie. Nu speram nimic. Eram doar curioasă.. să văd dacă "aşa e" şi dacă sunt susţinută în acest adevăr şi de moralitatea celor care au grijă de cafeterie.

Fetele de acolo (schimbul de seară, presupun), făceau curăţenie şi se pregăteau să închidă. Bat timid la uşă, una dintre fete mă vede şi vine zâmbind. De obicei nu se întâmplă asta.. dar îndrăznesc să-i spun - fiind pregătită pentru orice răspuns 

- Bună seara!.. Ştiţi, sâmbătă dimineaţa am fost aici cu o prietenă, la masa de pe colţ.. a-a-a-ţi găsit cumva un ineluş..?

 - Da!!, vine răspunsul ei imediat. Vă puteţi imagina ce şoc am avut? Nu!

-..un inel cu perlă neagră!, zic eu, deja încurajată. 

- Da, da, îl avem aici, într-un plic.

Scoate un plic improvizat dintr-o bucată de hârtie A4 (cred) pe care erau scrise, pesemne, indicaţii precise şi, de emoţie, îl pierde pe jos. Caută în plic, nu mai e acolo, ne precipităm amândouă.. până la urmă îl zăresc.. era cât pe ce să-l strivească sub talpa dreaptă. 

În fine, ajunge la mine. Nu vă spun ce bucurie a regăsirii am simţit. Nu atât pentru inel, cât mai ales pentru o anumită regăsire pe care rar o mai întâlnim: a oamenilor care nu-şi însuşesc lucruri care nu le aparţin, care înapoiază cele pierdute acelora care le-au pierdut. Bucuria asta, că regăsesc ceva ce am pierdut aici, în România, e foarte rară. Aproape unică. 

I-am mulţumit domnişoarei şi colegelor ei, care, împreună, au avut grijă. Au avut grijă să redea o bucurie unui client, care ar fi rămas cu frustrarea şi cu amintirea neplăcută că a pierdut o parte din el acolo (inelul are o valoare afectivă simbolică, fireşte..). 

- Noi v-am aşteptat demult.., spuse domnişoara înainte să ies pe uşă.

Mda.. numai mintea trebuia să-mi fi venit, aia clară şi conştientă.., îmi zisei şi mă simţii aproape vinovată că venisem acolo cu oarecare îndoială.

Cum era aia cu restored? "Aşa e": restored!  
Şi domnişoarele şi doamnele de la The Coffee Shop merită nişte flori. Cu prima ocazie când voi intra să-mi iau un Alfredo Caramel. 

Notă post postare 1: joi, 16 mai, am trecut pe la The Coffee Shop şi le-am lăsat fetelor un buchet de flori roşii-vişiniu aprins (nu ştiu cum se numesc, dar erau cele mai frumoase pe care le-am găsit în dimineaţa aceea), împreună cu toată recunoştinţa mea.

Notă post postare 2: titlul a venit ca o concluzie a micului eveniment
*adevărul - realitatea în esenţa ei simplă şi manifestată 

 Notă post postare3: nu vă bucuraţi prea tare, nu este un inel de logodnă :D

(The Coffee Shop se află pe Calea Mosilor nr. 221 intersectie cu Str. Eminescu şi Bd. Dacia, vis-à-vis de Pizza Hut şi KFC. Eu îi mai spun şi Ţara Cafelei. Dacă veţi ajunge vreodată acolo, veţi înţelege şi de ce :))

Lansare de carte - Minoratul religios: Musulman/Musulmană în spaţiul public românesc

Joi, 16 mai 2013, începând cu ora 14:30 la Librăria Bastilia (Piaţa Romană, nr. 5), va avea loc lansarea cărţii

MINORITARUL RELIGIOS: MUSULMAN/ MUSULMANĂ ÎN SPAŢIUL PUBLIC ROMÂNESC. ISLAMOFOBIE, HIGEABOFOBIE, STEREOTIPURI, DISCRIMINARE. 

Analiză din perspectivă de gen a spaţiului virtual românesc

 Evenimentul va dura o oră. Cartea este editată cu sprijinul Editurii Femeia Musulmană şi a Centrului Cultural Islamic "IslamulAzi".

Autoarea cărţii este Veronica Mohamed-Salih, doctorandă în anul III la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (S.N.S.P.A.) din Bucureşti, Şcoala Doctorală - Ştiinţe Politice, în cadrul căreia se pregăteşte de susţinerea tezei sale de doctorat: Microcreditul echitabil, fără dobândă - soluţie de politici publice pentru persoane defavorizate.

Veronica Mohamed-Salih este şi studentă în anul III la Facultatea de Management din cadrul S.N.S.P.A., unde desfăşoară activităţi de voluntariat prin intermediul proiectului "BizMasters: Next level in learning business", fiind negociator cu sponsori, organizator activităţi studenţeşti (workshopuri, conferinţe). Este licenţiată în ştiinţe juridice din februarie 2001 şi specialistă în politici de gen şi minorităţi din iulie 2010. A mai urmat o serie de cursuri de competenţe profesionale: inspector de protecţia muncii, contabilitate primară, cursuri de religie islam şi limba arabă. Este membră a Uniunii Juriştilor din România.

În cadrul acestei întâlniri, specialişti din domeniu vor vorbi despre importanţa publicării acesteai cărţi pentru spaţiul academic, mediul politic, al jurnaliştilor, al reprezentanţilor organizaţiilor non-guvernamentale ce militează pentru drepturile omului şi ale minorităţilor, pentru cetăţenii majoritari dar şi pentru membrii comunităţii musulmane.

Premieră în România: proiecte europene de CSR prezentate la Bucureşti

Saptamana aceasta, pe 16 si 17 Mai, are loc a treia editie a “European CSR Lessons” - cel mai important eveniment care aduce in Romania studii de caz din spatiul european, despre modul in care companiile pot rezolva probleme grave ale societatii, ale economiei sau ale mediului inconjurator, prin intermediul practicilor de Responsabilitate Sociala Corporativa (CSR).

10 invitati internationali din 10 tari (Marea Britanie, Austria, Olanda, SUA, Grecia, Irlanda, Bulgaria, Israel, Kazahstan si Ungaria), 20 de speakeri din companii de top din Romania, precum si oficialitati romane importante vor intra intr-un dialog despre practicile responsabile.

18 studii de caz spectaculoase: de la solutii tehnologice inedite de protectie a mediului  (manuale digitale, imprimante eco), la dezvoltarea de servicii inovatoare de “mobile health” sau de protectie a copiilor in lumea digitala, campanii de incluziune sociala desfasurate de institutii media sau primul program de training din Romania dedicat companiilor care vor sa-si transforme manangerii in lideri in domeniul sustenabilitatii.

Cele doua zile de conferinte vor oferi o perspectiva europeana asupra domeniului Responsabilitatii Sociale a Companiilor (CSR), prin prezentarea a 18 studii de caz inedite, printre care si cele ale unor companii multinationale de top, reprezentate in Romania de: Rompetrol, Orange, Petrom, Holcim, GlaxoSmithKline, Vodafone, BCR, COSMOTE.

Evenimentul, care include 4 sesiuni de studii de caz, 3 workshopuri si o dezbatere, ii va ajuta pe reprezentantii sectorului de afaceri si pe liderii de opinie din Romania sa inteleaga modul in care practicile de CSR schimba radical atat strategiile de business, cat si asteptarile publicului de la companii. Exemplele prezentate vor demonstra ca succesul economic nu mai este posibil in absenta transparentei, a unui dialog sincer despre preocuparile “stakeholderilor” (clienti, angajati, societate civila, comunitati locale etc.) si a implicarii in rezolvarea problemelor grave ale societatii sau ale mediului inconjurator.

Informatii detaliate despre agenda si invitati pot fi gasite la adresa: http://www.csrlessons.eu/program

Cele patru sesiuni de studii de caz vor aborda teme precum “Reducerea impactului de mediu”, “Produse si operatiuni responsabile”, “Dezvoltarea comunitatilor locale” sau “Incluziune si stakeholder engagement”.

In cadrul acestora, reprezentantii companiilor si organizatiilor romanesti de top vor prezenta studii de caz inspirationale, precum:

Cum sprijini dezvoltarea pe termen lung a comunitatilor in care operezi, prin antreprenoriatul social (Mona Nicolici, Head of Community Relations and Social Affairs, Petrom)
Ce putem invata de la o companie petroliera care investeste anual 136 de milioane de dolari in proiecte de CSR? (Alexey Golovin, Director of Group Communications, Rompetrol)
Cum dezvolti viitorul comunitatii, investind in educatia si formarea viitorilor specialisti (Veronica Dogaru, Corporate Communication Manager, Orange)
Cum poate o companie sa isi transforme managerii in avocati ai sustenabilitatii? (Magor Csibi, Director, WWF Romania)

De asemenea, cei 10 invitati internationali vor vorbi despre cele mai noi tendinte europene din zona CSR, precum:

Cum poate un proiect de restaurare a bazinului unui rau sa aduca valoare economica comunitatii locale (Daniel Benko, Project Manager Climate and Energy, WWF Ungaria)
Ce instrumente foloseste un operator de cablu pentru a proteja copiii in lumea digitala? (Roy Sharon, CSR Director, Liberty Global)
Cum obtii acordul localnicilor pentru a incepe un proiect de dezvoltare a unei comunitati dezavantajate? (Zlatina Mihaylova, Managing Director, Denkstatt Bulgaria)
Care e impactul financiar si social al accidentelor de munca si ce pot face companiile pentru a le preveni? (George Kakavas, CEO, Fysiotek Ltd)
Ce faci cand proiectul pe care vrei sa-l implementezi nu beneficiaza de suportul comunitatii (John Aston, Presedinte, AstonEco Management)

Politicieni romani la European CSR Lessons

Anul acesta, unul din cele mai importante momente ale conferintei va fi dezbaterea “Politici publice de CSR in Europa si in Romania”, care va avea loc pe 17 mai, de la ora 13:00, si la care vor participa: Ramona Manescu (Europarlamentara si Vice-Presedinta a Grupului ALDE), Gabriela Cretu (Senator si fosta membra a Parlamentului European), Codrin Scutaru (Secretar de Stat in cadrul Ministerului Muncii), Manuel Donescu (Secretar de Stat in cadrul Ministerului Economiei), Augustin Ioan (Secretar de Stat in cadrul Ministerului Tineretului si Sportului) si Paul Scott  (Director General, CorporateRegister.com).

In contextul publicarii de catre Comisia Europeana a noii Directive privind raportarea impactului social si de mediu pentru companiile cu peste 500 de angajati, dezbaterea isi propune sa creeze premisele unor politici publice referitoare la CSR in Romania, urmand modelul altor tari europene. Astfel, oficialitatile prezente vor intra intr-un dialog despre intentiile si planurile concrete pe care le au pentru promovarea practicilor de CSR in Romania.

Mai multe detalii despre agenda celor doua zile de conferinte, despre invitati si despre conditiile de participare pot fi gasite pe site-ul evenimentului: http://www.csrlessons.eu.

“European CSR Lessons” este organizat de ResponsabilitateSociala.ro si beneficiaza de sustinerea urmatorilor parteneri media: TVR, Realitatea TV, The Money Channel, Europa FM, Wall-Street.ro, Adevarul, Green Report, Lynx TV, Elevate, Pheonix Media.


Pentru detalii suplimentare, va rugam contactati:

Dragos Dehelean - Coordonator ResponsabilitateSociala.ro

Mobil: 0723 575 323
Email: dragos.dehelean@selenis.ro
Web: www.responsabilitatesociala.ro 

Ina Ionescu - Responsabil comunicare cu presa
Mobil: 0720 035 956
Email: ina.ionescu@selenis.ro
Web: www.responsabilitatesociala.ro