Romanians are coming and this time they really sing!

Pentru că într-un târziu şi-a dat seama şi primul ministru că ceva nu miroase bine la ICR, mi-am recuperat şi eu o revoltă pe care am avut-o imediat după 15 martie, când la ICR s-a afişat lista cu proiectele considerate neeligibile, şi implict, nefinanţabile de către "onorata", în prezent, instituţie de cultură.

"Corul nostru a participat, aproape an de an, la concursuri, proiecte sau festivaluri internaţionale. Pe oriunde am mers am făcut imagine bună României într-o mai mare măsură decât au reuşit multe programe de promovare guvernamentale. Şi dacă ne luaţi la bani mărunţi veţi vedea cât de grele şi cât de multe ne sunt medaliile.

An de an, ICR ne-a înţeles misiunea şi ne-a sprijinit cu finanţarea sau co-finanţarea proiectelor. Dintr-o dată, anul acesta proiectul nostru nu mai este eligibil. Brusc şi inexplicabil, Fundatia Culturala Sound a depus un proiect care "nu îndeplineşte condiţiile".. actele nu sunt cele care trebuiau să fie.. nu sunt suficiente sau.. nu sunt, dom'le. Ce mai tura-vura! Suntem nişte non-valori care nu meritam suportul ICR. 

Corul Sound îşi propusese să meargă, în iulie, la Festivalul Internaţional Llangollen - International Musical Eisteddfod din Ţara Galiilor, Marea Britanie. Poate şi pentru că în Marea Britanie e nevoie de o schimbare de mentalitate în privinţa românilor. 

Am reuşit să facem asta în Irlanda, în 2005 - când la Sligo, un ziar local titra, încă din 2004, pentru festivalul de anul următor: Romanians are coming and this time they really sing! (povestea e aşa: în 1999, la acelaşi festival s-a înscris un fals cor românesc, care odată ajuns pe aeroportul din Dublin s-a împrăştiat prin toată Irlanda, nici vorbă de participare la festival.. epic, nu?) Am făcut o figura frumoasă în Irlanda, în 2005, şi am salvat ce mai puteam salva din ruşinoasa poveste întâmplată în 1999. 

Şi, revenind la oile noastre - ne alegem întotdeauna proiectele care să aibă un sens reparator, constructiv, educativ, pozitiv pentru imaginea ţării noastre. Care să aducă în lumina lumii valorile autentice româneşti, frumuseţea şi gingăşia culturii noastre tradiţionale. Bineînţeles integrată în patrimoniul universal. Nu am cântat numai româneşte pe unde am mers, ci ne-am amestecat cu străinii şi le-am cântat pe limba lor, am învăţat să-i iubim şi i-am făcut să ne iubească. 

Nu o să uit niciodată lacrimile irlandezilor din catedrala în care am cântat în ultima zi de turneu în Irlanda. După Sfânta Liturghie de duminică, am dat un concert cu piese religioase şi, la final, am cântat o doină de-a noastră. Irlandezii nu ştiau de ce le curg lacrimile pe obraz, dar inima şi sufletul au propriile legi de comunicare.. care (se pare) nu pot fi înţelese de cei care sunt obişnuiţi să lucreze numai cu ştampila.

Şi totuşi vreau să cred că vom ajunge în Marea Britanie şi fără sprijinul ICR. Dacă şi voi consideraţi că merită investit în misiunea pe care o avem, ne puteţi sprijini folosind butonul de donaţii al paginii noastre de facebook (Sound Choir) sau pe site-ul corului http://www.choralsound.ro/en 

Vă mulţumesc şi sper să ne fiţi alături şi în sala de concert, atunci când vom avea din nou bucuria să ne aflăm în faţa publicului nostru."