Cracovia este un oraş pitoresc, cald, foarte prietenos. Suspect de prietenos. Mă ştiu deja cu o afinitate pentru spaţiul nobiliar catolic polonez dar întâlnirea cu cetatea Cracoviei a fost mai mult decât o simplă.. (re)vedere.
Nu-mi explic de ce mă simt atât de bine în teritorii străine, departe de locurile în care m-am născut, rătăcind prin locuri îndepărtate, pierzându-mă pe străzi pe care n-am mai călcat niciodată şi pe care le simt ca şi cum ar fi ale mele de demult, cunoscute şi răstrăbătute de secole. De multe ori mă pierd în revenie, păşesc pe lespezile străduţelor ca şi cum aş face asta în fiecare zi. Salut vânzătorii, librarii, brutarii şi cofetarii ca şi cum îi cunosc de o viaţă şi trec zilic pe la ei pentru ceva bun sau pentru o vorbă bună. Mă opresc şi beau cafeaua într-o grădină unde se găteşte bine, tradiţional evreieşte, şi promit să revin la cină..
Între timp trebuie să ajung la Gala Laureaţilor. Câştigasem două premii - premiul I la secţiunea Folclor ( şi odată cu asta - voi fi aflat mai târziu - şi statuia Golden Polyhymnia - zeiţa cântului coral), şi premiul al II-lea la secţiunea Coruri Mixte.
După bucuria concertului şi a câştigării premiilor, după ce-am doinit româneşte şi-am răpăit, în final, o Chindie zdravănă, în sala concertului de gală se aşternuse o linişte cuminte. Mulţi colegi dăsuseră năvală spre oraş, ca să devasteze ultimele magazine rămase deschise duminică seara, pentru a procura suveniruri şi, mai ales, provizii strategice cu hrană şi vodkă de cursă lungă (Zubrowka), pentru drumul la întoarcere. Şi cum instinctul de conservare mă părăseşte total din când în când, m-am lăsat şi mai confortabil în scaunul sălii de concerte, bucurându-mă de vibraţia moale a liniştii.
Pe scenă a urcat Koret Ad Libitum din Norvegia care câştigase premiul al II-lea ex aequo, împreună cu noi, la Coruri Mixte şi încă un premiu II la categoria Muzica Sacră. Mi-au plăcut încă de când i-am auzit prima dată - o sonoritate rarefiată aproape, aşa cum e aerul nordic - rece, condensat dar blând după ce te-ai împrietenit cu el, dantelat uneori ca o auroră boreală care-şi caută la nesfârşit contururile. Iar lucrările care valorifică moştenirea lor arhaică, tradiţională, sunt stranii şi fermecătoare, în acelaşi timp. Resimţi energiile primordiale din vastele ţinuturi nordice, imensitatea şi sălbăticia aspră a pădurilor vikinge, balansate în mod armonios (şi salvator) de văzduhurile nelimitate ale orizonturilor scandinave. Corul avea o medie de vârstă mult peste a noastră, însă sunau atât de proaspăt şi adolescentin, că dacă închideai ochii aveai impresia că asculţi un cor de tineri.
Koret Ad Libitum a urcat pe scenă în splendidele costume tradiţionale - fiecare având o poveste aparte, diferită de cea a colegului se scenă, dar rămânând în acelaşi registru stilistic. Cu saboţi, doamnele în fuste largi şi veste multicolore, iar domnii, cu pantaloni treisferturi, foarte şic.
Înaintea ultimei piese prezentate în concert, dirijoarea corului s-a tras într-o margine şi s-a întors spre public, fără ca cei din cor să înceapă retragerea spre culise. Nu am înţeles ce se întâmplă şi am uitat să respir pentru câteva secunde.. până să-mi dau seama ce şi cum, toţi membrii corului s-au orientat drept spre public (de obicei sunt orientaţi în semicerc, cu focus pe dirijor) ca şi cum ar fi vrut să ne privească în ochi pe noi, cei din sală.
Au început să fredoneze ceva, încet, aproape prudent, apoi din ce în ce mai prezent. La refren aveam deja faţa spălată de lacrimi pe care nici nu le simţisem când, cum au pornit.. şi mai ales de unde.. M-am trezit plângând din senin, puternic, abundent. Şi nu am realizat asta decât atunci când mi-am simţit mâinile umede de la "ceva". Nu simţeam niciun fel de apăsare, tristeţe, nelinişte sau încordare. Apa asta vie a ochilor, curgea cu de la sine putere, într-o bucurie şi eliberare aproape străine de mine. O aşa caldă şi puternică expresie a unui răspuns interior mi se mai întâmplase numai o singură dată în viaţă, dar contextele erau profund diferite..
După concert am mers la ei să-i felicit şi să le mulţumesc. Un membru al corului - unul dintre cei mai tineri - mi-a promis că-mi va trimite o înregistrare a piesei, imediat ce ajunge în ţară.
O redau şi eu aici, fiind perfect conştientă că o înregistrare tehnică, electronică, nu va putea reda niciodată baia magică de sunete în care se scaldă cei care cântă împreună cu cei care ascultă cântecul.
http://www.trilulilu.ro/fragile-koret-ad-libitum
Koret Ad Libitum din Norvegia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu