Calatoriile Adei in Tara Tra La La

Ada este o minune de copil.

Frumoasa foc, cu ochi negri, vii, expresivi ..o fiinta care rade cu cea mai sincera si cea mai curata bucurie care mi-a fost dat vreodata sa o cunosc. Bucuria ei vine de undeva din alta lume, de departe, tasneste puternic si te loveste puternic in capul pieptului. Faci fata cu greu avalansei de senzatii si de afecte, cand o cunosti pe Ada.

La inceput mi-a fost teama. Am stiut ca vine dintr-un taram cu care inca nu sunt obisnuita. M-am apropiat cu precautie dar in acelasi timp foarte convinsa ca trebuie sa-i fiu mai aproape. Am petrecut o inefabila zi de duminica impreuna cu Ada si cu lumea ei.

Mama ei m-a "protejat" permanent si m-a avertizat ca excesele Adei de bucurie pot culmina in gesturi usor agresive. Gesturile ei neavand bariere, multe erau expansive si explozive din cand in cand. M-am obisnuit cu ideea si am mers mai departe.



A fost minunat. Pur si simplu nu puteam sa stau departe de ea: emana atata iubire si atata bucurie ..se manifesta atat de liber si de explicit, dorea atat de mult sa comunice cu cineva care nu facea parte din lumea ei. Ziua aceea petrecuta cu Ada a fost o adevarata lectie pentru mine. Desi am o recenta interventie chirurgicala pe plexul solar, m-am expus si mai mult contactului cu Ada, din ce in ce mai vesela si din ce in ce mai agitata. Am renuntat sa-mi fac griji pentru mine si am dat curs invitatiei ei de a stabili o "legatura". Mi-am dat seama cat de important este pentru acesti copii sa comunice, sa se apropie, sa le fii aproape atunci cand ei si-o doresc. Ada era spontana si traia in prezentul continuu. Nu stia ce "probleme" are ea ..sau ce interventii chirurgicale am eu.. chiar nu conta. Importanta era bucuria jocului, a prezentului in care se manifesta plenar, fara nici un fel de bariere.

Nu am intalnit niciodata un copil mai liber, mai vesel ..si inclin sa cred, mai fericit.



Da. Sunt convinsa ca Ada, in lumea ei, separata de a noasta, este fericita. Traieste verbul a fi fericita la prezentul continuu, verb tinut in viata de un basm care o infasoara si o protejeaza precum o sfera.

Atunci mi-am amintit de extraordinara experienta traita de neurologul Jill Bolte Taylor care in urma unui atac cerebral a avut acces la minunata lume Tra La La (asa cum ea insasi a numit-o, dupa ce a cunoscut aceasta lume *ceea ce nu cunosti direct, nu poti nici numi..)

Ada traieste in tara Tra La La.

Ada iubeste curat si este intruchiparea bucuriei pe Pamant. Am avut impresia ca fac cunostinta directa cu principiul Bucuriei incarnat intr-un mic om.

Ada nu saruta ca noi toti ceilalti care am invatat mimetic cum sa incordam muschii buzelor pentru a le tuguia si a ne atinge unii pe altii intr-un gest de afectiune. Cand vrea sa-ti arate ca te iubeste (spontan si neconditionat), vine aproape, si-si aduce buzele pe obrazul sau pe ochii tai, fara sa incordeze nici un muschi ..contactul cutanat este atat de bland si de complet, incat ai impresia ca toata fiinta ei vine acolo, se condenseaza in acel sarut si-ti transmite un unic si inefabil mesaj de iubire. Nu este nimic trucat, invatat, premedidat sau calculat.

Ada este una dintre putinele fiinte umane care nu va fi niciodata manipulata de vreo ideologie contemporana, de teorii si lectii pre-invatate, de gesturi si cuvinte mimetice, de consumerismul si marketingul capitalismului de guerrila pe care il traim noi in prezent.

Criza pentru ea nu exista si nici nu va exista, atata timp cat este ancorata permanent in Tara Tra La La. Cand am realizat asta, mi-am dat seama ca dintre noi doua, eu sunt cea care are o problema de dizabilitate: fata de lumea de aici, fata de agresivitatea pe care ar fi trebuit sa mi-o dezvolt pentru a-mi vana o "pozitie strategica" in jungla competitivitatii secolului XXI.

In lumea asta totul este "eficienta", "competitivitate", "valoare adaugata de succes", "portofoliu", "baze de date", "capital de imagine", "targhet de piata", "obiective de marketing".. concerte AC/DC..

..totul se topeste cand o cunosti pe Ada. E o gura de aer curat si o oaza de fericire.

Ada "sufera" de hipoplazie de corp calos – adica: dezvoltare insuficienta a corpului calos, corp care face legatura intre cele doua emisfere cerebrale. Asta inseamna ca Ada penduleaza intre cele doua lumi: una coordonata de emisfera stanga si cealalta, coordonata de emisfera dreapta (Tara Tra La La). Pentru o intelegere mai aprofundata a fenomenului vedeti marturia cercetatoarei americane Jill Bolte Taylor aici http://www.ted.com/talks/lang/rum/jill_bolte_taylor_s_powerful_stroke_of_insight.html