Pupeze si motoare

Sambata trecuta ajunsei in zona Romexpo ..la un casting de voce.

Ma inscriu la casting, interpretez o piesa.. si sunt rugata sa cant pe emisia 1 – la naiba! .. in puii mei! Ma urmareste chestia asta. Cant natural pe emisia 3. ..exista piese care ma invita sa cant pe toate emisiile :D dar la asta nu era cazul. Cant o (h)alta piesa, pe emisia 1. La final vad o privire grava pe fata celor din juriu si sunt intrebata daca de obicei si respir in timp ce cant (?!?). Toata lumea prezenta izbucneste in ras ..si-mi place atmosfera de voie buna, nou creata. Reiau prima parte din piesa si-mi dau seama ca oamenii au dreptate – eu nu respir minuta intreaga cantata, poate si mai mult; ma scuz ca nu-mi dau seama, asa-mi iese «di la natura» ...ma bucur sa primesc complimentele lor (uitasem cum e si m-am simtit din nou ca la scoala, cand mi se dadea 10 pe linie :)). Succes mirobolant! Termin, schimbam telefoane si ies in graba pentru ca foarte aproape de locul cu pricina se intamplau chestii mult mai fierbinti. La Romexpo se petrecea Salonul de motociclete 2009.

Intru. Rumoare. Lume cata frunza cata iarba, iarmaroc in toi. Il vad si pe Nică din Humulesti, cu pupaza lui cu tot ..pe motocicleta, evident. Trec pe la toate pavilioanele de la parter. Mai trec inca o data. Urc si la etaj.

Sunt dezamagita.

Imi dau seama - intr-un tarziu - ca vazusem piese mult mai tari in «expozitia» de afara, din parcare, ale own-arilor - rasfatate si alintate in vazul targului - de cei care se mandresc cu asa bijuterii mobile (colectionari si mari sentimentali, de fapt si de drept – desi majoritatea iti dau aparenta unor bestii fioroase..)

Mai cobor inca o data la parter…oi fi obosita, nu se poate... Dupa ce mai insist cateva minute imi dau seama de crudul adevar si renunt. Editiile noi de motociclete nu-mi par decat niste machete reusite de design, in care intuiesc «cartonul» si «sentimentul» mercantil din care sunt concepute de catre proiectant. Nu-mi transmit nimic, nici macar sentimentul pur de libertate care ii este subinteles conceptului de motocicleta. Totusi, la etaj, vad si ceva ce mi-ar fi placut sa-mi iau macar asa …just for fun.. or just for some kinky sex :))) - castile de la Nexx. (*da' parca si astora le lipsea un x, ca sa fie just perfect for that :D)

Pffffff…pai in parcarea arhiplina de afara chiar simtisem emotia celui care-si cumparase o motocicleta, cu dorinta si inocenta unui copil care-si doreste asa ceva o data in viata si numai de la Mos Craciun (pentru ca nenea asta aduce chestii numai din suflet..) si pe care si-o alesese din mii de alte alternative, la care visase o viata, o copilarie sau ..doar o noapte. Dar visase. In fata catorva modele de afara, aveam certitudinea unui vis implinit - si al celui ce o concepuse si al celui ce o cumparase. Intarzii mult la un model superb de Harley, editie mai veche, nush ce capacitate a motorului …o diva. Imi mai place si o Honda Valkyrie, tot editie veche – seductie la superlativ, ca sa vorbesc in termeni de laudatio motorum…

Inauntru, in schimb, domnea o atmosfera de balci, de talcioc ..in care, bineinteles, primeaza vanzarile de la finele zilelor de targ; ca sa nu mai vorbesc despre faptul ca am dat de pavilioane la care erau expuse mai multe păstăi decat motoare ...asa le zic eu la pupezele care zambesc tâmp vizitatorilor la manifestari de genul asta, de ai impresia ca nu esti la o prezentare de produs ci ca ai nimerit la Targul de Fete de pe Muntele Gaina (..si acum jignesc frumusete de traditie, ca acolo-s fete faine si cu privire mandra, fie vorba intre noi ..)

Singurii vizitatori autentici si sincer interesati de ceea ce se expunea acolo au fost copiii, categoria de varsta 2-10 ani :)) care nu cedau sub nici o forma ochiadelor de pupaza.. unicii clienti fideli care se opreau la fiecare model, priveau interesati foile de prezentare cu datele tehnice ale prototipului, cu toate ca nici macar nu stiau sa citeasca. Si daca se intampla ca taticutzul sa intarzie la poze cu pupeze, ii harţuiau in stilul lor zgubilitic si-i trageau de mana – insistent – sa vada si celelalte modele, «ca nu e timp sa le vada pe tuuuaaaateeee….»

Dupa ce am realizat ca modele care sa-mi placa nu am sanse sa vad acolo – mi-am ridicat ochii de pe motoare si mi-am propus sa «desenez» portretul robot al posesorului de motor. De data asta mi-a placut ce vad: psihologic, cel care este posesor – trecut, prezent si viitor al unei motociclete - are urmatoarele caracteristici: este actional, nu-i plac «timpii morti» din trafic, ritmul cardiac este ceva mai alert decat al celorlati participanti la trafic, la munca, la viata si in general ..la tot ;)) este independent, autonom si liber. Mai ales liber. Si fericit.

Morala: productia in serie (si la pupeze si la motoare), oda a consumerismului si accesibilitatii totale..este moartea pasiunii!

(*..desi cateodata ma gandesc la cat de abusurda si obtuza este varianta in care vad claie de masini oprite la stop, unde - din cele 4 locuri disponibile - este ocupat numai unul singur: aliernare totala si ireversibila (si asta) a lui homo urbanus, si ma intorc la benefica utilitate a motorului in spatiul urban).