Fost-am joi seara la lansarea
Doctrinei socului. Am intarziat cateva minutele (evident), am intrat pe poante si, desi toate locurile erau deja ocupate si unii invitati sprijineau - intr-o atitudine perfect intelectuala - peretii, cu toate acestea, zic ..mi se ofera un loc - din partea echipei de PR a editurii.
Echipa pe care vreau sa o felicit pentru reusita de a coordona o lansare binemeritata pentru cartea in cauza si pentru curajul de a lansa pe piata o carte care face un rechizitoriu dur al politicilor de inspiratie neo-liberala care cresc la san marile corporatii si, implicit, marile interese/marile afaceri si marii bani ai lumii in care
convietuim; ii felicit pe cei de la Vellant si pentru ca au avut ideea inspirata de a-l invita la aceasta discutie pe politologul
Cristian Parvulescu, voce neobosita a societatii civile romanesti, analist subtil al realitatilor «democratice» romanesti, constiinta lucida si ludica ;)) a unei constante opozitii (mereu alta.. dar mereu fidela principiilor adevaratei democratii), gata oricand sa ne indrepte ratacirea printr-o gluma taioasa dar foarte bine inspirata si imbracata in haina jocului socratic - constructiv si instructiv - al dialogului.
Contrar unei lansari conformiste, cartea a primit mai multe critici decat laude. Si supriza, in acest caz, stiti care este? ca nici macar nu m-a deranjat acest lucru. Si cred ca nici pe ceilalti invitati nu i-a deranjat faptul. Am avut parte de o discutie critica efervescenta, foarte benefica calitatii noastre de
Homo Criticus, ca sa zic asa.
Va recomand cartea de mai jos tocmai din acest motiv: dincolo de abordarea partinitoare (care i-a fost reprosata) si de atitudinea vadit
subiectiva*, cartea naste o gramada de intrebari in mintea celui ce ia cunostinta de faptele prezentate aici, intr-un nemilos stil jurnalistic si documentaristic.
[*ceea ce pana la urma mi se pare normal si implicit..deoarece din acest motiv iti exprimi o opinie: pentru ca e a ta, e personala, e subiectiva, e adevarul realitatii tale, in contact cu realitatea din jurul tau; si de ce ar trebui ignorat sau marginalizat
adevarultau, negata
realitateata? «realitatea», vazuta prin ochii tai si prin constiinta ta - unica si individuala - presupun ca ar trebui respectata si acceptata macar pentru faptul ca ea exista si se afirma, intr-un anumit context.. (bineinteles, in masura in care nu aduce prejudicii sau vatamari grave, inumane, realitatii celor din jurul tau..)].
Dincolo de suturile pe care si le-a luat si dincolo de suturile pe care si le va lua, cartea asta desparte niste drumuri, niste constiinte..desparte apele, ca Moise in Marea Moarta. Si te pune in garda cum ca daca nu cunosti si cealalta fata a «adevarului» (care ti se serveste in mod oficial), esti in mare pericol. Cartea poate fi luata ca un indemn la a cunoaste si cealalta parte a adevarului -
macar ca posibilitate (din n variante luate cate..xyz..) si ca avertisment - care sa te tina treaz, atent si gata de a spune: «Stati putin. Aveti putintica rabdare.. Mai vreau sa cunosc si alte variante..dupa care, ma voi pronunta si voi lua o decizie in cunostinta de cauza..». Pana la urma este vorba despre sanatoasa
deschidere.
Open your mind and you'll see that ..there is no spoon. :)))
Multumesc editurii Vellant pentru aceasta carte si d-lui Cristian Parvulescu pentru ca mi-a fost profesor 4 ani, la Stiinte Politice. Datorita lui, mai ales, - dar si celorlalti profesori - m-am pricopsit cu o gandire critica, atenta si re-activa la tot ceea ce ni se «serveste» de-a gata, ambalat si impachetat in cea mai tentanta si orbitoare poleiala, oricand si oriunde.
Ceea ce va doresc si voua. :)
Iata aici, comunicatul editurii:
„Doctrina şocului”, cea mai recentă şi controversată carte a jurnalistei canadiene Naomi Klein a fost lansată în România, la editura Vellant, joi seară (2 aprilie 2009) în cadrul unei dezbateri la care au participat politologul Cristian Pârvulescu, jurnalistul Costi Rogozanu şi traducătorii cărţii, Bogdan Lepădatu şi Ciprian Şiulea.
Dezbaterea, organizată în cadrul ceainăriei Cărtureşi Verona, a căutat să explice atât teza îndrăzneaţă a cărţii, cât şi posibilele receptări ale acesteia în România. Potrivit jurnalistei canadiene, istoria pieţei libere contemporane – mai corect înţeleasă ca ascensiunea corporatismului – a fost scrisă în şocuri. Iar „Doctrina şocului”dezvăluie mecanismul de exploatare a crizelor care stă în spatele schimbărilor impuse de ideologia neoliberală şi de corporaţiile crescute la adăpostul acesteia. Războiul din Irak, uraganul Katrina, Chile sub Pinochet sau Rusia lui Elţîn sunt doar câteva dintre exemplele pe care Klein le-a adus în susţinerea teoriei sale şi pe care invitaţii le-au discutat în cadrul dezbaterii de aseară.
Cartea lui Naomi Klein este o provocare, însă una absolut necesară pentru cei obişnuiţi să nu pună la îndoială legitimitatea măsurilor luate pe timp de criză în numele salvării pieţei libere. Dacă în facultăţile de economie această carte va înainta cu greu împotriva curentului libertarian, în cele de ştiinţe politice ea poate constitui un teren fertil de dezbatere – aceastea au fost câteva dintre concluziile serii cu privire la modul în care teza controversată a autoarei va fi receptată de publicul din România.
Naomi KLEIN a absolvit
London School of Economics şi semnează articole în
The Nation şi
The Guardian. A devenit cunoscută în întreaga lume datorită lucrării
No Logo (2000), în care susţine că multinaţionalele consideră marketingul brandului mai important decât producţia în sine, autoarea plasându-se în avangarda luptei împotriva globalizării corporatiste. A început să scrie
Doctrina şocului în 2004, când se afla în Irak, în calitate de corespondent al revistei Harper.
.jpg)
.JPG)
