SAMARIA (2004)

SAMARIA (2004)
Regizor: Kim Ki-duk

Pentru o mica parte dintre cititori semnatura lui Kim Ki-Duk pe regia unui film ar fi o suficienta recomandare si "recenzia de film" s-ar putea opri aici. Dar scopul meu vizeaza privitorii care inca nu l-au descoperit pe Kim si care sunt privati inca de atmosfera vizuala cu totul speciala si viziunea regizorala exceptionala pe care filmele acestuia o degaja.

Am ales SAMARIA pentru ca este un film sangeros fara a fi hollywoodian; pentru ca doare la fiecare replica si respiratie a personajelor; pentru ca ne pune fata in fata cu principiile noastre, asa-zis pure si pudice si ne face sa rosim (jenat si vinovat) cand avem rapidul impuls de a ridica piatra si a lovi, gandind cliseic si pre-judecandu-i personajele si actele acestora.

Am ales SAMARIA pentru ca este o induiosatoare si cruda poveste despre iubire si despre intimitatea ei. O poveste calda - si in acelasi timp dura - a celor care aleg sa iubeasca intr-un mod special si condamnabil de catre conventionalul societatii din care fac parte; care aleg sa iubeasca "murdar", amintindu-ne vechiul principiu biblic al samaritencei: ea care isi intinde mainile cu apa rece si buna calatorului insetat, chiar daca actul ei poate fi oricand condamnabil – atat de catre familia/neamul/tribul din care ea face parte, cat si din partea barbatului care primeste darul ei (beneficiar si potential judecator in acelasi timp..).

SAMARIA trimite nu numai la pilda biblica dar reia explicit – intr-o replica memorabila – principiul care este motorul actelor "condamnabile" ale inocentei Jae-Young; o naiva frumoasa a lumii de azi care se prostitueaza curat, intr-un act de iubire si daruire care frizeaza acceptabilul, posibilul, normalul, moralul si socialul contextului cotidian in care traieste.

Dupa genericul final al filmului ramai obsedat pentru mult timp de intrebarea: este mai vinovata (si, implicit, mai condamnabila) ea , Yeo-Jin (care preia misiunea prietenei sale..) - pentru ca se prostitua inocent, jignind orgoliul si statutul tatalui, investit cu epoletii unei meserii "onorabile" - sau el, tatal ? – care se simte indreptatit sa-si ucida sotia ..si tot ceea ce intra in cadrul sau interes (iubitii fiicei - cautatori si cumparatori ai iluziei iubirii) si care nu raspundeau principiilor egotice dar "curate" si "puritane" in spiritul carora acesta fusese educat si indoctrinat...

In SAMARIA ne intalnim cu alegerile noastre (oricare ar fi acestea..), cu consecintele lor, re-evaluand tot ceea ce ne-a condus catre ele; re-configuram traseul, re-inventam principiile; punem altfel intrebarile; punem alte intrebari; sau nu mai intrebam nimic. Si construim, piatra cu piatra, un alt drum pe care re-invatam sa ne con-ducem visele.

*con-ducem ...in sens de a (ne) duce impreuna visele.

Mai mult despre Kim Ki-duk http://koreanfilm.org/kimkiduk.html