miercuri, 17 septembrie 2008

Despre agresivitate, iubire si poezie..



"..fiecare om traieste in stratul sau de constiinta. Dorinta ca omul sa te inteleaga integral este dorinta subconstienta de a-l face sa fie identic tie, ceea ce naste agresivitate. In planul subtil noi suntem unificati, dar in planul exterior noi suntem unitatea ce se poate realiza numai in stratul de granita, pe care il numim constiinta colectiva.


Pentru ca omul sa te inteleaga, este necesar sa cresti densitatea informatiei si sa inveti sa traduci in fraze simple o receptare prin sentimente a lumii, proprie tie. In general un asemenea proces se numeste poezie.


Si poetul, si pictorul, si muzicianul trebuie sa ofere altora o noua simtire, personala. Daca aceasta noua simtire nu exista, nu exista nici arta. Intai trebuie sa resimti iubirea, apoi sa te sprijini pe ea, sa traiesti prin ea, pe urma sa te rupi de toate care stau in calea iubirii, inclusiv de ceea ce inainte era "vital", fara de care nu puteai trai... De aceea creatorii au intotdeauna o disponibilitate mai mare decat a altora de a-si risca viata.


Daca nu este destula iubire, se moare, dar daca ai reusit sa o acumulezi, apare o viziune proprie asupra lumii si sentimentele devin mult mai profunde si mai expresive. Si asa, noua viziune s-a constituit iar acum trebuie sa te intorci la constiinta colectiva si sa creezi forme care sa-ti permita sa transmiti noua viziune asupra lumii."


S.N. Lazarev, "Transcenderea Fericirii", cartea a VII-a, Bucuresti, 2001, Editura Dharana.

2 comentarii:

ela spunea...

welcome to blogger's world!
in ton cu primul tau post, si anume un citat iti transmit si eu unul, tot din sfera asta, Osho fiind autorul: http://82ela.blogspot.com/2008/01/preluari-interesante-iii.html
enjoy it at least as much as I have enjoyed your post!

Ancutsik spunea...

Superb citat! Si superb de adevarat! Felicitari, ai inceput cu dreptul! :)