Dragii mei,
Concertul de luni seara a fost unul de exceptie - cu totii am fost de acord cu asta: exceptional si in cele bune si in cele ...dureroase ca sa zic asa. Am avut parte de doua ore de concert intr-o stare de expasiune si exuberanta cum, eu de 4-5 ani decand sunt la SOUND, inca nu am trait. Si am avut si partea unui dulce supliciu (aia "dureroasa")...de la greutatea partiturilor si intzepenirea timp de doua ore, in aceeasi pozitie, plus sustinerea constanta a ritmului...permanent cu atentia alertata si in garda, tinand cont de exceptionala capacitate - si inepuizabila - a lui Valentin Radu de a improviza la nesfarsit, de a ne tine permanent in suspans ..de la ne plimba - in cadrul aceleasi piese - de la o tonalitate la alta, de la o partitura de jazz clasic, la una moderna, intorcandu-ne si invalmasindu-ne duios, prin perioade clasice, romantice si chiar baroce ale muzicii.
In cateva cuvinte: am avut parte de un concert in care permanent ni s-a provocat limita..sau cum zice americanul ..."permanently push the limit" - avand satisfactia, tot permenenta, ca am depasit-o si ca am reusit sa stralucim, chiar si atunci cand am fost luati prin surprindere, ducand la bun sfarsit un concert istovitor (frumos de istovitor), greu si minunat, pana la urma.
Multumiri dlui dirijor Voicu Popescu - pentru rabdarea cu care a muncit cu noi pentru a invata partiturile (in conditii aprige de repetitii in stari de "dezaxare" progresiva si ireversibila a sound-istilor :))) si dlui Valentin Radu pentru non-conformismul si genialitatea cu care abordeaza libertatea pe care ne-o poate oferi muzica.
Si asa cum am "invatat" in timpul concertului (btw, fiecare concert este o adevarata lectie ..), va pot impartasi si voua - "contra unei cutii de bomboane" - ca "Jazz", in limbajul slang, inseamna libertate fluida.
Ceea ce mi-a mers direct la suflet (la sufletul meu insetat de libertate si care de luni seara, simte si cunoaste, in acelasi timp, si dimensiunea fluida a libertatii..)
Fotografiile sunt realizate de catre colega mea intru cele ale Arhitext-ului, Elena Smeianu. (multumiri, draga sustinatoare a noastra :))
uitasem! :P ..astept cutia cu bom---boaneeeeeeeeeeeeee :)))
2 comentarii:
Bine descris ... Bravo, Lavinia! Esti prima care scrie impresiile. Iarasi bravo! astept si eu alte impresii ca sa le pot da drumul si alor mele ... cred ca s-au strans foarte multe si mi s-au inghesuit in minte de nu au loc sa iasa acum. Sau poate ai descris asa de bine atmosfera ca nu mai am de adaugat altceva. Da' promit sa ma gandesc in continuare. Petrutz
Merci frumos, Petrutzule! ..de apreciere si incurajare :) si eu te incurarez pe matale...SA SCRII! e greu pana scrii prima data, dup'aia nu te mai poti opri ..si e faina senzatia (si dormi si mai bine dupa :))). so, scrieee! orice, da' scrie; dup'aia mai modifici, mai revii asupra ..aceeasi senzatie am avut si eu: ca am strans multe si s-au inghesuit in minte si nu stiam de unde sa incep ;)..scrie, mai ales ca Sound-ul (si noi cu totii merita/m sa (ne) iesim putin din matca;))
Trimiteți un comentariu