marți, 6 ianuarie 2009

Falsa "criza" si Adevarata criza

In seara asta m-am decis.
Sa scriu despre "criza".

Este un subiect prea frecat ca sa scape si de "opinia" mea ("opinie" mi se pare un cuvant obraznic si infatuat, intotdeauna si in gura oricui ..).

Obraznic. Revoltat.

Voi tran-scrie aici ceea ce altii, intelepti ai Lumii asteia mari, au scris si au taiat adanc in constiinta mea. Voi alatura doua texte care initial nu par a avea o legatura. Dar au. In cazul in care inca vi se pare ca nu au legatura, cititi va rog din nou. Daca inca nu va doare nimic, insistati. Pana doare.


"Iar Omul ramase singur...

înecat în tristete...

Si toate animalele s-au dat
aproape de el si i-au spus...


Nu vrem sã te mai vedem întristat...

Cere-ne ce doresti,
Si îti vom da.

Omul grãi,
Vreau sã am ochi ageri...

iar Vulturul îi spuse
sã-i ia pe ai lui...

Omul grãi,
Vreau sã fiu puternic...

Iar Jaguarul spuse,
Vei fi ca mine de puternic...

Apoi Omul grãi,
Vreau sã stiu secretele pãmântului...

Iar Sarpele i-a zis,
Ti le voi arãta...

Si astfel a fost cu toate animalele.

Iar când Omul a avut toate
darurile ce si le-a dorit...

…a plecat.

Apoi Bufnita le spuse
celorlalte animale,

Acum Omul cunoaste
foarte multe lucruri...

Dintr-o datã, mi-e fricã de el.

Cerbul spuse,
Omul are tot ce îi trebuie.

De acum înainte,
nu va mai fi trist.

Însã Bufnita îi spuse - NU

Am vãzut în Om un gol...

precum o foame care
nu se opreste niciodatã...

Asta îl întristeazã
Si îl face sã-si doreascã...

Va continua mereu
sã obtinã ce vrea,

pânã ce Lumea va spune,

Eu nu mai exist,
Si nu mai am ce sã-ti ofer..."


(Apocalypto, 2006)


"A fi o persoana corecta inseamna a dovedi ca ai o stare a mintii care sa produca miracole. A da ceea ce ai si a lua ceea ce ai nevoie tin in miscare resursele. A da mai putin decat ai, sau a lua mai mult decat ai nevoie creeaza un dezechilibru in miscarea continua a resurselor. A incerca sa dai mai mult decat ai, sau a lua mai putin decat ai nevoie, creeaza, de asemenea, dezechilibru.


Nimeni in afara de tine nu poate hotari ceea ce ai si ce nu ai nevoie. Acesta este motivul pentru care nici un sistem economic, oricat de pur ar fi el, nu poate creea o distributie corecta a resurselor colective ale fiintei omenesti. Numai oamenii corecti pot creea o economie corecta.
Corectitudinea apare in mod voluntar. Ea niciodata nu se produce in urma controlului. Oamenii trebuie sa fie liberi sa faca greseli si sa invete din ele. Altfel, sistemul nu este deschis si evolutia nu este posibila.

Corectitudinea se invata prin experienta inegalitatii. Oamenii care iau mai mult decat au nevoie, sau dau mai putin decat au, in general simt ca in trecut nu au fost tratati in mod correct. Pentru a stabili un echilibru pe plan personal si financiar, ei trebuie sa actioneze asupra maniei si resentimentului lor.

Prin contrast, oamenii care iau mai putin decat au nevoie, sau care incearca sa dea mai mult decat au, se simt in general vinovati, pentru ca in trecut i-au tratat incorect pe altii. Pentru a stabili un echilibru, ei trebuie sa actioneze asupra vinovatiei lor.

Atunci cand victima isi rezolva mania si resentimentul, nu mai e nevoie sa ia mai mult decat trebuie. Atunci nu trebuie sa devina tortionar, pentru a egala scorul.

Atunci cand tortionarul isi rezolva sentimentul de vinovatie, nu mai trebuie sa dea din resursele de care are nevoie. Atunci nu trebuie sa devina o victima, pentru a creea echilibru.

Odata ce ai inteles mecanismul si vezi in ce directie s-a dezechilibrat viata ta, poti incepe sa o corectezi.

Daca esti cel care da, poti invata sa fii cel care primeste.

Daca esti cel care primeste, poti invata sa fii cel care da.

Cand a da si a primi devin egale in viata ta, corectituinea se stabileste in cadrul tuturor relatiilor tale.

Dovedind corectitudine, vei fi martorul miracolelor egalitatii. Nu vei mai tolera deceptia in ceea ce te priveste si in ceea ce-i priveste pe ceilalti.

Vei sta de partea dreptatii, oricunde te-ai afla. Vei pretinde ca fiecarei persoane sa i se acorde dragostea si respectul pe care le merita."

(din Linistea Inimii de Paul Ferrini, Editura For You, Bucuresti, 2001, pag.141-142)


Iar despre Falsa "criza" si Adevarata criza veti scrie voi in inimile si gandurile voastre cele mai tacute, cele mai sincere si mai autentice.

4 comentarii:

Anonim spunea...

Bravo sis, nici eu nu puteam zice mai bine! :P

Anonim spunea...

Din punctul meu de vedere sti care e adevarata criza, criza de iubire, de dragoste, asta duce la ceea ce se intampla astazi. Ai mentionat acolo ca fiecaruia sa i se acorde dragostea si respectul pe care le merita, ma bucur nespus insa ca Dumnezeu nu face asa, caci altfel nu am mai fi existat de multicel. Am spus criza de iubire, ei bine asta inseamna criza de Dumnezeu, caci dupa cum bine stim Dumnezeu este iubire. Acum ce-i drept nu toate popoarele sunt crestine, si mai putine sunt cele ortodoxe. Partea dureoasa este reprezentata aici chiar de cei care pretind ca cred in Iubire, in Dumnezeu, ei numarandu-se printre cei care prin faptele lor se arata lumii total lipsiti de Iubire. A-i sa ma intrebi probabil, de ce adopta acesti oameni-nu mai zic de restul-astefel de atitudini fata de cei pe care nu numai ca ii conduc, dar intr-un fel ii au si in grija? Ei bine tocmai din cauza pe care am mentionat-o la inceput, aceasta criza de Iubire, atat printre crestini, cat si printre ceilalti care pretind ca o propovaduiesc. Singurul lucru pe care il putem face este ca macar noi sa nu ne pierdem Dragostea, sau mai bine zis, sa nu renuntam la ea, pt ca Dragostea nu se pierde, si din aceasta Dragoste sa darium celor din jur, fara a astepta nimic in schimb. Caci poate acela nu ne va raspunde cu Iubirea care da viata, ci cu ura provocata de amagirea ce ia orbit mintea, sufletul si inima.

roxanagrm spunea...

Da, în mod cert criza actuală are în primul rând fundamente psihologice, trebuie doar să fim sinceri cu noi înşine şi să avem răbdare să le identificăm...De multe ori lăcomia, de pildă, ascunde nişte frustrări-- unele poate incomplet conştientizate...
Referitor la primul text- îmi vine în minte modul pozitiv prin care Cpt. Picard descria reprezentanţilor raselor extraterestre năzuinţa omului către mai mult, mai bine-către perfecţionarea de sine; deci dorinţa de mai mult poate fi privită şi astfel dar din punct de vedere al verbului "A FI" şi mai puţin al verbului "A AVEA"...

Anonim spunea...

interesant si frumos my dear, lavi, desi, pentru mine,"criza" actuala nu are origini terestre..