miercuri, 1 octombrie 2008

Idiot versus Cetăţean



Provocarea învăţării democraţiei (din lucrarea de diplomă a subsemnatei...)


Walter Parker în Teaching Democracy (2003) teoretizează conceptul cetăţeniei democratice şi al pedagogiei acesteia. În baza acestei teorii, Walter Parker încearcă să revalorizeze sensul cuvântului idiot care la origine desemna un stigmat aplicat celor care, în Grecia antică, nu dădeau atenţie treburilor publice şi nu se implicau în rezolvarea problemelor cetăţii. Idioţii erau animaţi numai de interesele private şi personale.


Lucrarea Teaching Democracy defineşte, din capul locului, pe idiot – ca fiind în opoziţie totală cu cetăţeanul. Idiotul este descris ca o persoană centrată pe sine şi ca nefiind conştient de faptul ca „auto – suficienţa sa este pe deplin dependentă de comunitatea din care face parte“[1]. De asemenea, el subliniază faptul că „idioţii sunt idioţi tocmai din cauză că sunt indiferenţi faţă de condiţiile şi contextul în care îşi manifestă libertăţile“[2].


În opoziţie cu idiotul, cetăţeanul îşi asumă o identitate publică, înscriindu-se într-o reţea de reciprocitate şi, acţionând în consecinţă, el participă activ la binele societăţii. Parker aduce în discuţie şi studiul realizat de către Edward Banfield în 1958 - The Moral Basis of a Backward Society[3].


Organizarea socială a unei comunităţi cercetate din sudul Italiei putea fi numită pe drept cuvânt una ...idioată. Nu existau nici un fel de asociaţii şi nu era organizată nici un fel de acţiune pentru întâmpinarea anumitor situaţii critice sau pentru rezolvarea unor urgenţe majore. Nu existau: nici spital, nici ziar local, nici asociaţii agricole – numai o şcoală cu cinci clase primare. Localnicii se plângeau foarte des datorită nemulţumirilor cotidiene dar, observa cercetătorul, nu faceau nimic pentru a schimba situaţia.


Edward Banfield precizează că singura formă de asociere identificată în comunitatea cercetată se rezuma la familia nucleară. El mai subliniază că incapacitatea localnicilor de a-şi rezolva situaţiile criză era consecinţa clară a faptului ca aceştia erau total refractari la ideea de asociere în afara propriilor familii[4].


Parker numeşte acest tip de idioţenie drept „familism amoral“, scopul acestuia fiind acela de a „maximiza avanatajele materiale şi pe termen scurt ale familiei nucleare“[5]. Soluţia pe care o propune Parker pentru a evita să ducem o existenţă idioată este susţinută de un angajament ferm: noi, cetăţenii, avem obligaţia să clădim un „regat public“ prin iniţiativa unei vieţi pro-active din puncte de vedere cetăţenesc. Şi un rol esenţial în procesul lent şi complex de trecere de la idioţie la cetăţenie, îl are educaţia: „Şcoala este locul ideal în a educa cetăţenii pentru o viaţa democratică, într-o societate diversă“[6] .

________________________________________

[1] Parker, Walter C., Teaching democracy: Unity and diversity in public life, Teachers College Press, New York, 2003, pp. 2-3
[2] ibid., p. 4
[3] Banfield, E., The Moral Basis of a Backward Society, Free Press, New York, 1958
[4] Banfield in Parker, op.cit., p. 6
[5] ibid., p. 6
[6] Parker, Walter C., Teaching democracy: Unity and diversity in public life, Teachers College Press, New York, 2003, p. 160

3 comentarii:

roxanagrm spunea...

Şi în poză cine este idiotul şi cine cetăţeanul? :))

Anonim spunea...

păi idioată e mâţa :))) in toate cazurile ..şi canarul, dacă e înţelept şi de acţiune poate fi liber şi fericit chiar dacă nu are avantajele vânâtorului «înnăscut» ;)

maidanez spunea...

Unde este democratie?cine stie cu adevarat ce inseamna democratia?Istoria se repeta.Cine este cel care a definit democratia?Democratia definita in dex,este democratia idiotilor.Nu vad nimic democratic in democratie,in fondul ei.Sunt cel putin o data pe saptamana,un idiot.Dostoievski”Idiotul”